Făcut praf

Totul este făcut praf: Ortodoxia a intrat in Babilonul cel mare, ierarhii nu mai cred in Dumnezeu Cel Adevărat, preoții se spânzură, monahii nu mai vor nicio asceză, mirenii nu știu nici Tatăl Nostru, lumea întreagă este un cadavru intrat in putrefacție care, atunci când începe să se umfle, strigăm cu toții ca niște debili: se mișcă, omul e viu, e sănătos !

Nimeni nu mai vrea să se rețină de la nimic, toți se mișcă fără noimă incoace si incolo, nimeni nu mai știe de ce există, ce rost are pe acest Pământ, nimeni nu mai vrea reguli, rânduieli, canoane, dogme, nu mai înțelege nimeni de ce adoarme si de ce se trezește, nimeni nu mai vede Mâna lui Dumnezeu in această Creație văzută, tot ce vede omul azi e rodul întâmplării, haosului, nonsensului si intunericului, totul e minciună. Ni se spune mincinos că se transplantează inimi, capete de oameni, că Pământul se învârte ca un căpiat in jurul Soarelui, că Universul e infinit, că se tot extinde in infinitul său continuu, că s-a mers pe Lună, pe Marte, pe Soare, azi ni se spune că e moral să fii imoral, să te căsătorești cu morți, cu copii, cu animale, cu rude, că nu există credință, nădejde sau vreun Dumnezeu Viu in Ceruri, că răul e de fapt binele si binele este răul, că dragostea este o boală psihică sau că jertfa e un debilism, că smerenia e o scleroză, că omul este singurul dumnezeu si singura măsură a sa, că moartea sau mormântul este ultimul adevăr.

Mă uit la oameni si văd o sumedenie de categorii: unii sunt autiști si nu înțeleg altceva decât ANA ARE MERE, alții sunt total inculți si nu poti să vorbești cu ei decât despre emisiunea LAS FIERBINTI, alții nu cunosc decât melodiile manelelor, alții postează pe facebook NUMAI cesti de cafea, flori si animale, alții sunt atât de mândri si atât de inaccesibili încât si Dumnezeu ar trebui să pălească in fața lor, alții își expun părerile neargumentate, ilogice si cretinoide, alții spun că apără pe Dumnezeu, dar de fapt luptă împotriva Lui. Ce s-a ales de Neamul Omenesc? Ce s-a ales de Credința dumnezeiască? Ce s-a ales de dorul lui Dumnezeu de a se Întrupa in Lume?

Cum ai putut Tu, Doamne, să vii in astă Lume? Cum te-ai smerit atât de mult, Tu Cel ce ești Fără de Margini? De Tine se cutremură Ingerii, spre tine se sfiesc Ingerii și să-şi îndrepte fețele lor, de tine se tem apele, munții, stelele și soarele, Ție-Ți slujesc izvoarele…  Vai nouă si vai lumii!