Conlucrarea cu harul

 

 

 

 

Theodor Leontescu

Gopo ne înfăţişează harul în chip metaforic ca pe o ploaie care vine din cer şi-l udă pe Omuleţ, iar acesta, cu ajutorul unei stropitori care în mod paradoxal nu este alimentată direct de la sursa din cer, udă la rându-i o floare.

„Descoperisem o floricică de tuş umplută cu vopsea, care în mâinile omuleţului meu de tuş şi vopsea, îşi pierdea conturul şi nici culoarea nu se mai vedea, căci ea devenea expresia exterioară a sentimentelor omuleţului meu” ni se destăinuie Gopo în cartea sa Filme, filme, filme, filme (Ed. Meridiane, Bucureşti, 1963, p. 14). Cu alte cuvinte, floarea Omuleţului simbolizează sensibilitatea sufletului său. Iar pentru a-şi cultiva această sensibilitate, Omuleţul se foloseşte de ploaia-har din cer.

Aceste desene ale lui Gopo ne ajută mult în încercarea noastră de înţelegere a harului. Substituindu-L pe Dumnezeu norului – desenele au fost realizate în perioada comunistă, când orice reprezentare care ar fi putut să-L sugereze pe Dumnezeu era cenzurată – observăm în desen două acţiuni asemănătoare: Dumnezeu îl “udă” pe Omuleţ cu harul Său iar Omuleţul îşi “udă” la rându-i sensibilitatea sufletească. Lucrări asemănătoare, udările, subiecte diferite, Dumnezeu şi omul. Asemănarea celor două lucrări ne aminteşte că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu în scopul lucrării asemănării cu Dumnezeu, adică al îndumnezeirii sale. Desenele lui Gopo ne prezintă situaţia firească şi corectă în care omul lucrează împreună cu harul trimis de Dumnezeu şi se îndumnezeieşte prin îngrijirea florii sale care este sufletul. Conlucrarea cu harul trimis de Dumnezeu, conlucrare care nu este forţată ci este la libera alegere a omului, ne dovedeşte că harul este prin excelenţă măsura unei relaţii personale dintre om şi Dumnezeu.

Cu ajutorul acestor desene simbolice, putem înţelege mai lesne ce se petrece de fapt în cazul ereziei. Este de ajuns să modificăm desenele – evident imaginar, căci nu ne vom permite să facem colaj pe desenele originale ale lui Gopo – arătându-l pe Omuleţ ţinând deasupra capului cu o mână o umbrelă pe care scrie EREZIE şi care îl izolează, îl separă, îl desparte cu totul de udătura ploii-har, iar sub stropitoarea din care nu mai curge nimic, aflată în cealaltă mână, să desenăm floricica moartă şi uscată.

Astfel, prin prisma desenelor lui Gopo, ne este mult mai uşor să sintetizăm că harul este o lucrare a lui Dumnezeu asupra omului, prin care acesta, în calitate de chip al lui Dumnezeu, fără a-i fi afectat liberul arbitru, primeşte în dar de la Ziditorul său ajutorul necesar pentru a se înscrie şi a avansa continuu pe calea asemănării cu El, calea îndumnezeirii omului. Conchidem astfel că îndumnezeirea omului depinde de două lucrări, cea a lui Dumnezeu de trimitere a harului Său şi cea a omului de conlucrare prin libera sa voinţă cu harul trimis de Dumnezeu.